Comorile Vașcăului
Țara Vașcăului, situată în sud-estul județului Bihor, este o regiune de o frumusețe aparte, bogată în tradiții și obiceiuri păstrate cu grijă de-a lungul generațiilor. Meșteșugurile tradiționale, precum prelucrarea lemnului, țesutul manual și olăritul, definesc identitatea culturală a fiecărui sat. Sărbătorile religioase și festivalurile locale sunt momente de sărbătoare pentru comunitate, marcate de muzică populară, dansuri și port tradițional. Printre reperele culturale ale zonei se numără Biserica din lemn din Colești, construită în 1752, unul dintre cele mai vechi monumente din sudul Bihorului.
Festivalul Plăcintelor de la Briheni – Tradiție și autenticitate
Festivalul Plăcintelor din satul Briheni, comuna Lunca, reprezintă o sărbătoare a tradițiilor gastronomice locale. Aflat la a șaptea ediție, evenimentul celebrează „plăcintele întorsură”, un preparat unic al zonei, realizat după rețete transmise din generație în generație.
Cu umpluturi diverse, de la brânză și varză până la prune, cartofi și dovleac, aceste plăcinte reflectă bogăția bucătăriei tradiționale din Țara Beiușului.
Pe lângă deliciile culinare, festivalul promovează tradițiile locale prin demonstrații de gătit și spectacole folclorice autentice, organizate de comunitatea locală.
Atmosfera de sărbătoare, muzica populară și ospitalitatea specifică transformă acest eveniment într-o celebrare autentică a patrimoniului cultural din sudul Bihorului.
Crăciunul și Anul Nou reprezintă momente magice în comunitățile din sudul Bihorului, marcate de obiceiuri și tradiții pline de simbolism, transmise din generație în generație. Aceste datini, bogate în semnificații culturale și spirituale, reflectă legătura profundă a oamenilor cu valorile și identitatea locală.
În această secțiune, vă invităm să descoperiți câteva dintre cele mai reprezentative obiceiuri, precum colindele, umblatul cu Steaua, Viflaimul sau Plugușorul, păstrate cu sfințenie și reînviate an de an pentru a celebra Nașterea Domnului și începutul unui nou an. Fiecare tradiție aduce cu sine bucuria sărbătorilor, întărind legăturile dintre oameni și comunitate.
COLINDA BITUȘERILOR
Un obicei vechi ce s-a păstrat în părțile Vașcăului este reprezentat de umblatul bitușerilor. Aceștia erau colindătorii, îmbrăcați asemenea ciobanilor, cu bituși, căciuli și bărbi de lână, purtând într-o mână ,,bâta păcurarului” (ciomagul ciobanului) de la munte. În fiecare casă, în Ajun de Crăciun, colindătorii intonau colinda Bitușerilor.
COLINDE, COLINDE
În Ajunul Crăciunului, copiii de la cinci ani în sus se strâng în cete și merg la colindat pe ulițele satului, din casă în casă, vestind Nașterea Domnului. Gazdele îi răsplătescu cu colaci, mere, portocale, nuci, prăjituri și bani. Redăm din versurile colindei: ,,Să fii gazdă sănătoasă/ C-ai primit colinda noastră/ Și la anul care vine/ Să vă fie și mai bine!”.
UMBLATUL CU STEAUA
Membrii echipei de colindători sunt cinci la număr: Irod, îngerul și trei crai: Melchior, Baltazar și Gaspar. Aceștia se adună în duminica de dinaintea Crăciunului sau în dimineața ajunului de Crăciun ca să pregătească Steaua: acoperirea părții fixe din stea cu hârtie roșie împodobită cu soare, stele și luceferi din staniol. În momentul colindatului, echipa întreabă ,,Primiți/lăsați cu Steaua?”. Primul care intră este Irod, urmat de Înger și de cei trei crai.
UMBLATUL CU VIFLAIMUL
A reprezentat un adevărat spectacol, specific în unele sate din sudul Bihorului. Personajele sunt jucate de feciori cu vârste cuprinse între 17 și 21 de ani, care rostesc sub forma dialogului 341 de versuri. De cele mai multe ori, flăcăii care umblau cu Viflaimul formau două echipe: Viflaimul Mare (feciorii mai mari, de regulă cu armata făcută) și Viflaimul mic (feciorii mai mici, cei fără de armată făcută).
ANUL NOU - EXEMPLE
PLUGUȘORUL
Este o urare în cor în ajunul Anului Nou de copii și adulți ce are o strânsă legătură cu muncile câmpului și recolta din Anul Nou. Este o urare pe care românii o îndrăgesc și o fredonează în fiecare colț al țării. La satele din sudul Bihorului, tradiția Plugușorului este una complexă, deoarece alaiurile cu tinerii flăcăi merg din casă în casă pentru a ura, chiar cu un plug de lemn împodobit specific.
SORCOVA
Reprezintă o urare de bine pentru gazdele primitoare, intonată în cor de copii care simbolizează inocența, speranța și dragostea.
MERSUL CU CĂPRIȚA
Un alt obicei specific părților sudice a Bihorului, de data aceasta de Anul Nou, este umblatul cu capra, de altfel, unul dintre cel mai vechi obicei. De regulă, capra era sculptată din lemn, clopoțeii era la urechi și capul era acoperit cu blană de căprioară sau iepure.
UMBLATUL CU CETERA
Un ultim obicei ce merită să îl aducem spre amintire este Umblatul cu cetera, obicei al feciorilor mai mari, organizați în mai multe echipe. Echipele pot cuprinde cete de 10-15 persoane. De regulă, feciorii umblau cu cetera pe la fetele de vârsta lor și pe la cele care urmau să se mărite.
Surse: Nicolae Țucra, Vașcău. Comună-Oraș-Ținut. Monografie, Constatin Butișcă, Satul Poiana de Vașcău. Case, oameni, tradiții, surse orale.
